Bijuterii cu cristale Swarovski, inele cu diamant (cu sau fără dorita cerere în căsătorie), bilete de city-break, telefon nou, cină la loc select, parfum fin, buchete de trandafiri, cadou personalizat ş.a.m.d. Oferta e variată şi pestriţă, ca să ne poată demonstra bărbatul nostru, negru pe alb, cristal sau diamant pe piele sau cum o mai fi, că suntem femei şi că merităm să fim sărbătorite. Că e Ziua Internaţională a Femeii! Adică toată lumea ştie că la data de 8 martie, omul trebuie să sărbătorească femeia!
Dacă suntem (momentan) singure, avem o contra-oferta de striptease, o zi la Spa, spectacole de teatru, întâlniri cu prietenele (girls' night out), striptease.
Da, practic NU ai cum să NU te simţi femeie dacă ieşi în oraş sau măcar dacă priveşti la TV pe 8 martie!
Dar pe 7 martie, cum ne simţim? Dar pe 9 martie? Bine ne simţim pe 9 martie, bem 40 de pahare de vin şi mâncăm compulsiv o cantitate mare de mucenici, ca să uitam că am primit fix un rahat de 8 martie!
Eu, de 8 martie, primesc multe cadouri frumoase. Într-un an am primit nişte cercei cu piatră roşie şi formă frumoasă, superbi. În alt an, am primit un buchet mare de trandafiri albi. Iar într-un an am primit o zi frumoasă, cu soare, în care am plecat într-o excursie spontană şi în care mi-a curs rimelul de la atâta ras. Era o zi frumoasă de toamnă. Da, de toamnă, pentru că mi-au fost de ajuns două cadouri (oribile) primite la date "oficiale" că să încep să mă straduiesc să inţeleg explicaţiile consortului conform cărora el mă iubeşte în fiecare zi şi că în fiecare zi sunt importantă şi femeie şi minunată pentru el şi că el când vede ceva, dacă se simte inspirat, îmi cumpără fără să tie ziua Ţ. (Uneori e inspirat fix de ziua mea, se mai întâmplă şi asta dar nu anual, că să nu devină obişnuinţă şi să ne plictisim:)) ).
"Înţeleg…", am spus la început, printre dinţi. Şi inima mi se strângea, în urmă cu vreo 10 ani, de 1 sau 8 martie sau în duminica Floriilor, când îmi aminteam cum eram eu fată acasă la mama iar tata mergea dimineaţa şi cumpăra flori pentru floarea lui din casă (aka Florentina Andreea). Iar de la El nu primeam nici măcar un LMA de Ziua Femeii!
Şi m-am trezit într-o zi privindu-l, în timp ce mă jucam cu cerceii ăia frumoşi şi dăruiţi fără motiv special şi atunci am înţeles ce încerca el să îmi spună: pentru el, sunt femeie în fiecare zi şi în fiecare zi sunt sărbătorită de EL! Prin ajutorul pe care mi-l oferă în toate, de la curăţenie, la îngrijirea copiilor. Prin modul în care are răbdare infinită cu mine şi mă încurajează să fac ceea ce nici nu îndrăzneam să cred că pot. Din privirea lui emoţionată, atunci când m-a văzut probând rochia de mireasă. El, alături de care mereu făceam mişto de "miresici" şi "ginerică". Din îmbrăţişările şi încurajările lui din timpul travaliului şi din tremurul glasului lui când ne-am luat "la revedere" înainte să dau o ultimă tură prin sala de naşteri. Ştiam că e ultima oară când ne vedem şi suntem doar noi doi.
Mă sărbătoreşte cu surle şi trâmbiţe când preia copiii, ca eu să pot merge la: art therapy/seri de feminitate, întâlniri cu prietene. Sau când vede că eu mai am puţin şi o iau pe arătură de la oboseala sau PMS sau whatever şi atunci stă el cu fetele, când le găteşte fiecăreia în parte un fel diferit de paste la aceeasi masă (wtf??? N-am cum să concurez cu aşa ceva!), când mă ia de mână şi mă sărută, fix cu 3 secunde înainte să izbucnească o luptă între fete, când îmi spune tandru "Ce-ar fi să mergem la Ikea, să lăsăm copiii la locul de joacă şi să vorbim şi noi liniştiţi o ora jumate?"
Nu aş putea pune degetul pe momentul în care nu mi-a mai păsat că nu mai primesc flori şi cadouri de la el cu cele câteva ocazii "de serviciu" pe an.
Sã le luãm cronologic şi numerotate pe cele "cateva":
1. 14 februarie
2. 1 martie
3. 8 martie
4. Florii (de Florii, ne facem un cadou de familie, că suntem 4 flori: eu, el, Iris şi (crizant)Emma )
5. Paşti
6. în mai, când ne-am căsătorit (aici avem planuri de călătorie)
7. 2 iulie
8. în octombrie (când ne-am cunoscut)
9. Sf Andrei
10. Decembrie (datele se ştiu)
Aşadar, doar 10 ocazii speciale pe an! O nimica toată să caute inspiraţie pentru iubita lui, lumina ochilor lui, mama copiilor lui, femeia vieţii lui, dragostea lui infinită etc, şamd. Ar scoate el din pălărie doar 10 idei, nu? 😀
Chestia e că nouă ne e bine aşa. Nu spun că refuz categoric şi nu mă mai încântă orice buchet de flori primit de la el, cu sau fără motiv de sărbătoare! Nu spun că asta e reţeta universală. Dragi femei, nu mai aşteptaţi cadouri de la ei, pe principiul "Don"t call us, we'll call you!" Nu! Fiecare face cum simte şi cum crede. Nouă ne e mai bine aşa, fără planificare şi alergat disperat după cadoul perfect. Aşa am învăţat eu de la el, recunosc, să mă bucur de fiecare clipă, în loc să îmi fac aşteptări pentru "marea ocazie" (vezi cele doar 10 date speciale de mai sus). Pe scurt: să traiesc şi să mă bucur de prezent! Work in progress :)
Înţelegând, aşadar, aceste idei şi străduindu-mă să nu mai alunec în comportamente bazate pe instinct (repet: work in progress), într-o banală zi am ales din bibliotecă o carte cumpărată acum vreo 3-4 ani, împreună cu 29 de alte carti, pentru cea de a 30-a aniversare a mea :) Cartea era "Cele cinci limbaje ale iubirii", scrisă de dr Gary Chapman, editura Curtea Veche. Şi atunci am avut un moment de Ahaaaa!
Însă despre asta voi scrie, poate, într-un episod viitor. ;) Până atunci, vă îndemn să vă faceţi singure un cadou de 8 martie sau cu ce ocazie vreţi voi, să cumpăraţi cartea şi în mod ideal, să o citiţi cât mai repede, nu la trei ani de când aţi cumpărat-o, aşa cum am facut eu. Poate vi se pare relevantă, poate nu.
Dar ştiţi cum se spune: toate la timpul lor ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.